Pentru o educaţie eficientă, şcoala şi mijloacele de informare în masă trebuie să se afle într-o strânsă legatură, să se completeze reciproc, să coopereze atât cât se poate. Şcoala poate să găsească un sprijin deosebit de preţios în conţinuturile difuzate de noile tehnici de comunicaţie sub raportul întregii informaţii, al stimulării motivaţiei învăţăturii, al activizării. Relaţia reciprocă dintre şcoală şi mass-media se întregeşte şi mai mult dacă se ia ca element de referinţă elevul. Elevul de astăzi este diferit de cel de acum 5 ani. Profesorul trebuie să încerce să valorifice potenţialul instructiv şi educativ ce rezultă de pe urma contactului elevului cu mass-media. Lecţia a fost şi a rămas cadrul cel mai potrivit de corelare a informaţiilor primite cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masă.Nu trebuie neglijat nici faptul că impactul mass-media cuprinde atât elevul cât şi profesorul. El are numeroase posibilităţi să facă din informaţiile primite prin intermediul mass-media motive de incitare a elevului la noi forme de acţiune şi comportament.Deşi s-au făcut speculaţii, considerându-se că apariţia mass-media duce la uzurparea prestigiului şi autorităţii profesorului, că periclitează încrederea elevului în autoritatea dascălului, cercetările au demonstrat că nimic din toate acestea nu se întâmplă.

Într-o societate dominată de mass-media, şcoala va avea din ce în ce mai mult funcţia nu numai de transmitere a informaţiei, ci şi aceea de selecţie, structurare şi sistematizare a informaţiei. De asemenea, şcoala trebuie să găsească mijloace şi modalităţi prin care să contraargumenteze dorinţa tinerilor de a întrebuinţa informaţiile în scopuri antisociale.
Şcoala trebuie să dezvolte, la elevi, spiritul critic, să promoveze capacitatea de discernământ şi de judecată, faţă de un limbaj atât de echivoc cum este acela audio-vizual, să nu accepte fără un examen critic tot ceea ce citesc, ce aud, ce văd, să-i ajute să-şi însuşească criterii de apreciere, ierarhizare şi selectie, de evaluare şi sintetizare a tot ceea ce este calitativ din avalanşainformaţională.
Atâta timp cât educaţia cu ajutorul mass-media este făcută riguros şi inteligent, şi  atâta timp cât şcoala nu pierde din vedere influenţa certă pe care o au mijloacele de informare în masă asupra copiilor, situaţia rămâne sub control.

Astfel de imagini provoacă la copii supraexcitare puternică, îi incită la violenţă, la brutalitate. Violenţa în ficţiune se transpune cu uşurinţă în acte reale de violenţă. J. Cazeneuve spune că răul cel mai mare nu constă în aceea că se arată scene de violenţă, ci că se creează acel amestec între fictiv şi real care duce la confuzie mentală şi morală pentru copil, la dificultatea de a separa fictivul de real. Adevărata semnificaţie a indiferenţei faţă de violenţă, atât violenţa în fapt, cât şi violenţa în ficţiune, este devalorizarea ideii de umanitate.

Majoritatea cercetărilor a concluzionat că originea violentei, agresivităţii, şi a imoralităţii la copii, trebuie căutată mai întâi de toate în raporturile lor personale cu părinţii, cu familia, cu grupurile din care fac parte, cu şcoala, cu societatea. Aceştia ar fi factorii principali, mass-media venind doar să întărească. Astfel, incitaţia mass-media la acte reprobabile ar deveni eficace numai atunci când ar găsi un teren propice la subiecţii supuşi şi altor influenţe care le pot crea stări de dezechilibru.
După cum am încercat să demonstrăm până aici, mass-media nu este un factor de neglijat în educaţia tinerilor. În acest context, trebuie bine stabilit care este rolul şcolii şi care este relaţia dintre ea şi mass-media.Cantitativ, informaţia globală distribuită prin şcoală este contrabalansată de cea care provine de pe alte canale, iar sub aspect calitativ, informaţia de tip mass-media este oferită în contexte cu totul diferite.

Mass-media încearcă să satisfacă interesul pe care elevii, tinerii îl manifestă pentru cunoaşterea marilor probleme cu care se confruntă societăţile contemporane de la noi şi de aiurea. Din analiza preferinţelor exprimate de  elevi, reiese interesul (cel puţin la anumite vârste) pentru cunoaşterea celor mai variate noutăţi despre evenimentele curente (sociale, politice, economice, culturale) interne şi internaţionale. Din acest punct de vedere, nu există alte mijloace mai prompte şi mai eficiente decât comunicaţiile în masă, tehnicile audio-vizuale îndeosebi, care să redea cu mai multă autenticitate evoluţia vieţii social-politice, desfăşurarea evenimentelor şi a faptelor din viaţa cotidiană a ţării, inclusiv evenimentele istorice. De asemenea, există o serie de emisiuni de radio şi televiziune, filme, rubrici din paginile revistelor şi ziarelor, afişe, etc., de orientare şcolară şi profesională. O serie de cercetători consideră că între mass-media şi deteriorarea morală a vieţii sociale există o strânsă legatură. În sprijinul acestor afirmaţii, cercetătorii supun atenţiei o serie de acte reprobabile şi antisociale la care ar fi incitaţi copiii, adolescenţii şi tinerii. Se au în vedere mai ales acele manifestări de conduita care prin însăşi evoluţia lor, de la o anumită vârstă, se pot impune în viaţa acestora. Este posibil, din acest punct de vedere, să apară o anumită precocitate la copii, deoarece un contact sistematic al copilului cu mesajele audio-vizuale îl introduc în problematica vieţii social-politice, mai abrupt. Acest lucru poate fi folositor până la un punct. Informaţia este utilă, dar nu în exces. Prin intermediul mesajelor audio-vizuale, este cultivată şi sensibilitatea individului, ca o modalitate prin care copilul, şi mai apoi tânărul, contribuie la propria formare şi îşi îmbogăţeşte personalitatea.
Mass-media ajută la integrarea social-culturală a auditoriului, mai cu seamă prin înlesnirea capacităţii sale de deprindere a unor roluri civice, familiale, culturale, întăreşte sentimental responsabilităţii sociale, sentimentul dăruirii, trebuinţa comunicării, cultivă aspiraţii, idealuri, însă alte date privind efectul mass-media asupra copilului şi tânărului, nu sunt tocmai promiţătoare. Astfel,’’Unii copii decepţonaţi de a descoperi odată cu vârsta o lume foarte diferită de cea prezentă pe ecrane se răzvrătesc şi caută să prelungească în viaţa de fiecare zi ficţiunile cu care au fost obişnuiţi. Refuzând să se integreze în societate, ei se străduiesc să o modeleze după imaginea care li s-a arătat şi în mod inevitabil, intră în conflict cu toţi cei care nu împărtăşesc vederile lor romanţioase”.

După 1989, odată cu creşterea fluxului informaţional, copiii, adolescenţii au fost puşi în situaţia de a alege. Din păcate, nu puţini sunt cei care aleg violenţa, crima, pornografia, toate prezentate pe larg în mijloacele de comunicare în masă. Abundenţa mass-media, peste 30 de programe de televiziune, duce la reducerea timpului acordat de către tineri lecturii. “Expunerea” copiilor şi a adolescenţilor la influenţele mass-media este un fapt de netăgăduit. Conştienti sau nu, mulţi dintre ei se lasă “impresionaţi” de etalarea frecventă şi intensă a erotismului şi violenţei de pe ecran. Şcoala nu poate interzice, şi de aceea caută mijloace prin care să înlocuiască preocupările elevilor sau să le schimbe opiniile legate de preferinţele lor nu tocmai ortodoxe şi de propunerile venite din partea mijloacelor audio-video (mai ales).
Edgar Morin, H. Blumer, Hanser  susţin ideea că mass-media, şi în mod special filmul, promovează erotismul. Primele anchete statistice de sociologie a cinematografului, efectuate în 1930 de H. Blumer, au relevat că love-making-ul (felul de a face curte) al adolescenţilor era mimat după comportamentele respective din filme. Pe de altă parte, vedetele însele întreţin asemenea modele nu numai prin rolurile jucate în filme, ci şi prin modul lor de viaţă. De la promovarea erotismului şi până la accentuarea sexualismului nu este decât un pas.
Mass-media este făcută răspunzătoare şi pentru accentuarea violenţei şi a brutalităţii la copii. Filmele, serialele, pun accentual pe actiune, violenţă, agresivitate, bătaie, crimă, asasinate, hoţii, jafuri, etc. Acest lucru poate fi regăsit şi în emisiunile de ştiri ale posturilor de televiziune. Cu cât informaţia este mai şocantă, chiar tragică, cu atât ea este considerată mai importantă şi are un impact mai mare. 

Cultura mass-media

Cultura mass-media are conţinuturile şi valorile sale, limbajele, structurile şi efectele ei specifice. Ca fenomen cultural integral, ea este constituită deopotrivă atât din valori spirituale obiective cât şi din trăirea lor aievea, dintr-o cultură produsă (conţinuturi, structuri de programe, limbaj etc.) cât şi din una trăită, asimilată, mai mult sau mai puţin activă. În literatura de specialitate, unii autori identifică cultura mass-media cu o cultură de masă.Tipul de cultură mass-media ni se înfăţişează ca un conglomerat de conţinuturi dintre cele mai diverse, încărcate cu o mulţime de sensuri şi semnificaţii, şi comunicaţiile milioanelor de oameni prin intermediul noilor mijloace. Este adevarat însă că opiniile despre valorile şi eficacitatea mijloacelor de comunicare în masă sunt extrem de împărţite şi de contradictorii.

Unii cercetători văd mai multe efecte nocive care ar putea să rezulte de pe urma unui contact frecvent cu televiziunea şi cinematograful, alţii consideră că mass-media ar duce la apariţia unor fenomene de slăbire a voinţei, aşa cum  susţine D. J. Boorstein, că acţiunea mass-media ar fi dăunătoare formaţiei morale, deoarece ar duce la imitarea modelelor unor pseudo-personalităţi.

Copiii, tinerii, sunt sensibili la imagini şi  la repetarea unora dintre ele, când sunt deosebit de traumatizante pentru imaginaţia lor, atrag după ele o răsturnare completă a ierarhiei valorilor morale, consideră sociologul  A. Todorovici. Aşadar, din punct de vedere social, important nu este efectul direct al mijloacelor de comunicare în masă, cum s-a crezut uneori, ci forma în care tinerii îşi reprezintă valorile sau modelele la care ei asociază diferite valori. Probleme deosebite ridică apoi happy-end-ul, adică acele filme care înfăţişează fel de fel de vicii, astfel încât la sfârşit triumfă puritatea asupra viciilor. Sunt foarte multe filme create la noi şi în străinătate presărate de la început şi până la sfârşit cu tot felul de atrocităţi, sadism, pornografie şi jafuri, dar eroul pozitiv iese întotdeauna învingător în cele din urmă şi viaţa îşi urmează cursul ei normal. Fireste, happy-end-ul în sine, nu este ceva dăunător, atâta vreme cât el derivă în mod normal din cursul faptelor şi evenimentelor prezentate şi aduce spectatorului/ telespectatorului un sentiment de satisfacţie, de optimism, de încredere în triumful binelui asupra răului.Dar cu totul alta este valoarea lui în filmele create în mod expres în concepţia unui happy-end impus prin artificii şi urmărind alte scopuri decât cele educativ- culturale, umanizante. Se aduc numeroase critici comunicaţiilor de masă şi pentru faptul că au cultivat un anumit conformism social, că ar duce în mod inevitabil la omogenizarea, stereotipizarea sau standardizarea comportamentelor. Principala problemă care se pune este: mass-media facilitează efortul integrării sociale a tinerilor, sau dimpotrivă creează sau adâncesc o prăpastie între ele şi societatate.