Cultura mass-media

Cultura mass-media are conţinuturile şi valorile sale, limbajele, structurile şi efectele ei specifice. Ca fenomen cultural integral, ea este constituită deopotrivă atât din valori spirituale obiective cât şi din trăirea lor aievea, dintr-o cultură produsă (conţinuturi, structuri de programe, limbaj etc.) cât şi din una trăită, asimilată, mai mult sau mai puţin activă. În literatura de specialitate, unii autori identifică cultura mass-media cu o cultură de masă.Tipul de cultură mass-media ni se înfăţişează ca un conglomerat de conţinuturi dintre cele mai diverse, încărcate cu o mulţime de sensuri şi semnificaţii, şi comunicaţiile milioanelor de oameni prin intermediul noilor mijloace. Este adevarat însă că opiniile despre valorile şi eficacitatea mijloacelor de comunicare în masă sunt extrem de împărţite şi de contradictorii.

Unii cercetători văd mai multe efecte nocive care ar putea să rezulte de pe urma unui contact frecvent cu televiziunea şi cinematograful, alţii consideră că mass-media ar duce la apariţia unor fenomene de slăbire a voinţei, aşa cum  susţine D. J. Boorstein, că acţiunea mass-media ar fi dăunătoare formaţiei morale, deoarece ar duce la imitarea modelelor unor pseudo-personalităţi.

Copiii, tinerii, sunt sensibili la imagini şi  la repetarea unora dintre ele, când sunt deosebit de traumatizante pentru imaginaţia lor, atrag după ele o răsturnare completă a ierarhiei valorilor morale, consideră sociologul  A. Todorovici. Aşadar, din punct de vedere social, important nu este efectul direct al mijloacelor de comunicare în masă, cum s-a crezut uneori, ci forma în care tinerii îşi reprezintă valorile sau modelele la care ei asociază diferite valori. Probleme deosebite ridică apoi happy-end-ul, adică acele filme care înfăţişează fel de fel de vicii, astfel încât la sfârşit triumfă puritatea asupra viciilor. Sunt foarte multe filme create la noi şi în străinătate presărate de la început şi până la sfârşit cu tot felul de atrocităţi, sadism, pornografie şi jafuri, dar eroul pozitiv iese întotdeauna învingător în cele din urmă şi viaţa îşi urmează cursul ei normal. Fireste, happy-end-ul în sine, nu este ceva dăunător, atâta vreme cât el derivă în mod normal din cursul faptelor şi evenimentelor prezentate şi aduce spectatorului/ telespectatorului un sentiment de satisfacţie, de optimism, de încredere în triumful binelui asupra răului.Dar cu totul alta este valoarea lui în filmele create în mod expres în concepţia unui happy-end impus prin artificii şi urmărind alte scopuri decât cele educativ- culturale, umanizante. Se aduc numeroase critici comunicaţiilor de masă şi pentru faptul că au cultivat un anumit conformism social, că ar duce în mod inevitabil la omogenizarea, stereotipizarea sau standardizarea comportamentelor. Principala problemă care se pune este: mass-media facilitează efortul integrării sociale a tinerilor, sau dimpotrivă creează sau adâncesc o prăpastie între ele şi societatate.