Astfel de imagini provoacă la copii supraexcitare puternică, îi incită la violenţă, la brutalitate. Violenţa în ficţiune se transpune cu uşurinţă în acte reale de violenţă. J. Cazeneuve spune că răul cel mai mare nu constă în aceea că se arată scene de violenţă, ci că se creează acel amestec între fictiv şi real care duce la confuzie mentală şi morală pentru copil, la dificultatea de a separa fictivul de real. Adevărata semnificaţie a indiferenţei faţă de violenţă, atât violenţa în fapt, cât şi violenţa în ficţiune, este devalorizarea ideii de umanitate.

Majoritatea cercetărilor a concluzionat că originea violentei, agresivităţii, şi a imoralităţii la copii, trebuie căutată mai întâi de toate în raporturile lor personale cu părinţii, cu familia, cu grupurile din care fac parte, cu şcoala, cu societatea. Aceştia ar fi factorii principali, mass-media venind doar să întărească. Astfel, incitaţia mass-media la acte reprobabile ar deveni eficace numai atunci când ar găsi un teren propice la subiecţii supuşi şi altor influenţe care le pot crea stări de dezechilibru.
După cum am încercat să demonstrăm până aici, mass-media nu este un factor de neglijat în educaţia tinerilor. În acest context, trebuie bine stabilit care este rolul şcolii şi care este relaţia dintre ea şi mass-media.Cantitativ, informaţia globală distribuită prin şcoală este contrabalansată de cea care provine de pe alte canale, iar sub aspect calitativ, informaţia de tip mass-media este oferită în contexte cu totul diferite.