Mass-media încearcă să satisfacă interesul pe care elevii, tinerii îl manifestă pentru cunoaşterea marilor probleme cu care se confruntă societăţile contemporane de la noi şi de aiurea. Din analiza preferinţelor exprimate de  elevi, reiese interesul (cel puţin la anumite vârste) pentru cunoaşterea celor mai variate noutăţi despre evenimentele curente (sociale, politice, economice, culturale) interne şi internaţionale. Din acest punct de vedere, nu există alte mijloace mai prompte şi mai eficiente decât comunicaţiile în masă, tehnicile audio-vizuale îndeosebi, care să redea cu mai multă autenticitate evoluţia vieţii social-politice, desfăşurarea evenimentelor şi a faptelor din viaţa cotidiană a ţării, inclusiv evenimentele istorice. De asemenea, există o serie de emisiuni de radio şi televiziune, filme, rubrici din paginile revistelor şi ziarelor, afişe, etc., de orientare şcolară şi profesională. O serie de cercetători consideră că între mass-media şi deteriorarea morală a vieţii sociale există o strânsă legatură. În sprijinul acestor afirmaţii, cercetătorii supun atenţiei o serie de acte reprobabile şi antisociale la care ar fi incitaţi copiii, adolescenţii şi tinerii. Se au în vedere mai ales acele manifestări de conduita care prin însăşi evoluţia lor, de la o anumită vârstă, se pot impune în viaţa acestora. Este posibil, din acest punct de vedere, să apară o anumită precocitate la copii, deoarece un contact sistematic al copilului cu mesajele audio-vizuale îl introduc în problematica vieţii social-politice, mai abrupt. Acest lucru poate fi folositor până la un punct. Informaţia este utilă, dar nu în exces. Prin intermediul mesajelor audio-vizuale, este cultivată şi sensibilitatea individului, ca o modalitate prin care copilul, şi mai apoi tânărul, contribuie la propria formare şi îşi îmbogăţeşte personalitatea.
Mass-media ajută la integrarea social-culturală a auditoriului, mai cu seamă prin înlesnirea capacităţii sale de deprindere a unor roluri civice, familiale, culturale, întăreşte sentimental responsabilităţii sociale, sentimentul dăruirii, trebuinţa comunicării, cultivă aspiraţii, idealuri, însă alte date privind efectul mass-media asupra copilului şi tânărului, nu sunt tocmai promiţătoare. Astfel,’’Unii copii decepţonaţi de a descoperi odată cu vârsta o lume foarte diferită de cea prezentă pe ecrane se răzvrătesc şi caută să prelungească în viaţa de fiecare zi ficţiunile cu care au fost obişnuiţi. Refuzând să se integreze în societate, ei se străduiesc să o modeleze după imaginea care li s-a arătat şi în mod inevitabil, intră în conflict cu toţi cei care nu împărtăşesc vederile lor romanţioase”.

După 1989, odată cu creşterea fluxului informaţional, copiii, adolescenţii au fost puşi în situaţia de a alege. Din păcate, nu puţini sunt cei care aleg violenţa, crima, pornografia, toate prezentate pe larg în mijloacele de comunicare în masă. Abundenţa mass-media, peste 30 de programe de televiziune, duce la reducerea timpului acordat de către tineri lecturii. “Expunerea” copiilor şi a adolescenţilor la influenţele mass-media este un fapt de netăgăduit. Conştienti sau nu, mulţi dintre ei se lasă “impresionaţi” de etalarea frecventă şi intensă a erotismului şi violenţei de pe ecran. Şcoala nu poate interzice, şi de aceea caută mijloace prin care să înlocuiască preocupările elevilor sau să le schimbe opiniile legate de preferinţele lor nu tocmai ortodoxe şi de propunerile venite din partea mijloacelor audio-video (mai ales).
Edgar Morin, H. Blumer, Hanser  susţin ideea că mass-media, şi în mod special filmul, promovează erotismul. Primele anchete statistice de sociologie a cinematografului, efectuate în 1930 de H. Blumer, au relevat că love-making-ul (felul de a face curte) al adolescenţilor era mimat după comportamentele respective din filme. Pe de altă parte, vedetele însele întreţin asemenea modele nu numai prin rolurile jucate în filme, ci şi prin modul lor de viaţă. De la promovarea erotismului şi până la accentuarea sexualismului nu este decât un pas.
Mass-media este făcută răspunzătoare şi pentru accentuarea violenţei şi a brutalităţii la copii. Filmele, serialele, pun accentual pe actiune, violenţă, agresivitate, bătaie, crimă, asasinate, hoţii, jafuri, etc. Acest lucru poate fi regăsit şi în emisiunile de ştiri ale posturilor de televiziune. Cu cât informaţia este mai şocantă, chiar tragică, cu atât ea este considerată mai importantă şi are un impact mai mare.